Nevoia copilului de a fi tinut in brate

Mereu in brate nu se poate, dar nici la distanta nu este bine sa-l tii... Bebelusul si-ar dori sa fie tinut in brate mereu, chiar si atunci cand doarme. Cand vine ora pentru culcare, parintii fac cu schimbul pentru a reusi sa adoarma odrasla in patut sau in leagan, dar de cele mai multe ori, nici bine nu se indeparteaza de copilul adormit, ca acesta se si trezeste incepand sa planga dupa bratele lor.

Este vorba de un comportament natural sau de un capriciu? In realitate, conform biologiei, puii de om chiar au nevoie sa stea lipiti de parinti sau sa fie tinuti in brate. Corpul mamicii si a tatalui ii dau acea siguranta de care bebelusul are mare nevoie, intervenind in aspectul senzorial. Simturile nou nascutului(dar si a copilului mai mare) precum pipaitul, mirosul, auzul si vazul sunt implicate in contactul cu trupul parintelui...
Este vorba de conditii care favorizeaza cresterea anatomica, neurologica, motorie, psihica si sociala.

Parintii se asteapta ca bebelusul lor sa se desprinda de ei cat mai repede, sa devina autonom dar acest tip de autonomie ei nu stiu ca trebuie castigat in timp si prin contact direct. Cine crede ca purtatul in brate a copilului este un viciu si ii dauneaza copilului greseste.