Casa si Familie

Cum se poate crea o ambianta placuta pentru masa?

Indiferent ca se pregateste un simplu pranz in familie sau un dineu pretentios, decorarea mesei intr-un mod atractiv si plin de imaginatie reprezinta primul pas pentru a face din masa respectiva o ocazie deosebita.

Este important sa se aleaga o combinatie de ornamente si culori care sa fie in armonie cu incaperea si sa reflecte ocazia. Masa nu trebuie incarcata cu prea multe ornamente, deoarece acestea ar putea sa-i impiedice pe oaspeti sa manance sau sa converseze. Paharele de cristal, portelanurile si argintaria nu au nevoie decat de niste ornamente discrete, iar fata de masa trebuie sa se armonizeze cu vesela.

Un rol foarte important in decorarea meselor il au si lumanarile astfel cu cat sfesnicul este mai inalt, cu atat lumanarile puse in el trebuie sa fie mai scurte. Aceasta, deoarece lumina trebuie sa cada pe mancare si pe fetele mesenilor si nu deasupra capetelor lor. Lumanarile dintr-un sfesnic pot fi si de culori diferite. De exemplu, pentru un sfesnic cu trei brate se pot combina astfel: una rosie pe bratul central si doua albe pe bratele laterale. De asemenea, lumanarile pot fi decorate cu flori sau cu panglici legate la baza lor.

O regula importanta este sa nu se foloseasca lumanari parfumate si sa nu picure. Este indicat ca lumanarile sa arda pe toata durata mesei. Sfesnicele cu lumanari trebuie asezate in locurile in care sa nu poata fi rasturnate din greseala.

Florile au si acestea un rol deosebit de important pentru acestea trebuie folosite aranjamente florale joase sau cate o singura floare asezata in dreptul fiecarui loc, pentru ca oaspetii sa se poata vedea unul pe altul nestingheriti.

Nu este bine sa se foloseasca flori cu parfum puternic, deoarece intra in conflict cu aroma mancarurilor sau a vinurilor.

Pentru mesele rotunde sau patrate se foloseste un aranjament central, iar mesele lungi pot fi decorate cu ghirlande de flori sau frunze intinse in lung pe mijlocul lor.

Ca alternativa la flori se pot folosi: frunzele, ramurelele si conurile de brad.

Fructele deoarece un platou plin cu fructe aspectuoase este piesa centrala ideala pentru orice masa. Aranjamentele de fructe pot fi decorate in diverse feluri: cu camelii, cu frunze de dafin, cu drajeuri argintii sau aurii etc.

Servetele pentru  o masa deosebita servetelele de panza sunt cele mai elegante, insa servetelele din hartie sunt foarte des folosite, mai ales la mesele in familie sau la petrecerile cu bufet. Daca se folosesc servete din hartie este bine ca acestea sa fie mari si pliate de mai multe ori. Pot fi impaturite simplu in triunghiuri, dreptunghiuri dar se pot alcatui si modele mai complicate

FAMILIA CU MAI MULTI COPII

Pe de o parte, in familie, pe langa legaturile parentale, filiale vor aparea si cele fraternale, iar pe de alta parte dinamica acestor legaturi va aduce cu sine schimbari si reorganizari in grupul familial.

Desi de obicei nasterea unui copil este pregatita de parinti pentru ceilalti copii inainte prin anuntarea vestii, prin introducerea bebelusului din burtica in viata familiei, in dialogurile ei, in viitoarele experiente, prin creearea unui spatiu amenajat special, totusi copiii care exista deja vor trece printr-un proces complex in a accepta inca un copil si a a-si creea propria legatura cu el.

Sigur ca atunci cand sunt intrebati daca isi mai doresc frati sau surori, copiii raspund incantati ca isi doresc, insa cand lucrul acesta devine realitate, multi dintre ei devin extrem de confuzi intre a se bucura de aparitia unui nou tovaras de joaca si a-si dori sa nu fi aparut niciodata.

Un copil, destul de bulversat de vestea ca va avea un fratior si ca va trebui sa isi imparta jucariile cu el, imi spunea manifestandu-si nemultumirea: “Daca tot e sa am un fratior, macar sa se nasca dupa ce vine Mos Craciun”.

Ce se intampla de fapt atunci cand sunt mai multi copii?
In primul rand, copilul cel mai mare care pana atunci era un copil unic, privilegiat, avea acces la parintii sai in orice moment, dragostea lor era numai a lui, toate jucariile erau doar ale sale, este pus in situatia de a imparti toate acestea. Ba mai mult, de a-si vedea fratiorii mai mici ca fiind mai mult in grija parintilor, mai mult in centrul atentiei, ca primind tot ce isi doresc.

Toate aceste momente, firesti de altfel atunci cand in familie apare un bebelus sau cand un copil este mai micut, vor genera gelozie, pana la a considera ca el nu mai este iubit, ca nimanui nu ii mai pasa de el, ca a fost abandonat in favoarea fratelui.

As vrea sa subliniez ca acestea sunt trairi interioare copilului si ele nu isi gasesc intotdeauna corespondentul in realitate, insa uneori ele sunt atat de intense incat produc o mare suferinta.

Copilul isi creeaza propriul scenariu in care el nu este iubit, se simte parasit si nu isi mai gaseste locul in propria lui familie. Este o perioada de trecere, de la statutul de copil unic la statutul de frate. Acest lucru inseamna o schimbare importanta, inseamna a imparti cu celalalt si a-l accepta pe celalalt in spatiul tau, in universul tau, in mintea ta si mai ales de a-l primi, de a constitui o legatura cu el.

Dificultatile care apar se datoreaza situatiilor diferite in care parintii sunt implicati si de care trebuie sa se ocupe in acelasi timp.A avea grija de cel mic, a cumpara haine pentru cel mare, a pregati de mancare, a face ordine, a face baita, a ajuta la teme, a merge afara la plimbare, a raspunde tipetelor sau plansului, a avea grija de toti si de toate. Iata cum timpul devine insuficient fizic pentru a asculta, a privi, a intelege si a cuprinde si ceea ce se intampla in fiecare dintre copii. 

FAMILIA IN DOI

    Societatea este in continua schimbare si acesta este un fapt de necontestat. Si noi ne schimbam in ceea ce inseamna modul de viata, aspiratiile sau alegerile pe care le facem.

Modelul traditional de familie - cu tatal ca autoritate suprema si mama responsabila cu mentinerea armoniei in familie si educarea copiilor - pare astazi ceva indepartat, ca o poveste.

Desi ai fost educata de mama ta, care a trait altfel si ti-a transmis o anumita ierarhie de valori, viata ta este mult diferita de a ei, optiunile si perspectivele tale sunt altele.

O mare parte din noi inseamna educatie, adica transmiterea unor principii si valori de la o generatie la alta. Si, totusi, generatiile tinere reconstruiesc viata si societatea, de fiecare data.

Relatiile de cuplu se confrunta astazi cu mari dileme. Viata in cuplu este pusa la incercare de tot felul de obstacole, de la stresul cotidian si timpul liber din ce in ce mai redus, pana la modificari ale valorilor morale. Sunt din ce in ce mai frecvente cuplurile divortate, cele care nu doresc o oficializare a relatiei sau familiile monoparentale.

Cu siguranta si mamele sau bunicile nostre se confuntau cu tot felul de probleme in viata de cuplu, dar, in ciuda disputelor sau racirii relatiei dintre parteneri, familiile ramaneau unite. Oare acesta era modelul ideal? Sau, intr-un fel, doresti sa te indepartezi de acest model pe care l-ai cunoscut?

Cum iti alegi partenerul?
Bunica isi asculta parintii si se marita cu cel recomandat de ei, de obicei un barbat ceva mai in varsta, cu o situatie materiala stabila. Dragostea era ultimul criteriu de care se tinea cont si, de cele mai multe ori, sotul era primul barbat cu care avea o relatie.

Tu te indragostesti, incepi o relatie si cauti sa vezi daca el este cel mai potrivit. Parerea parintilor poate fi, de multe ori, un motiv de neintelegere, dar nu mai are influenta pe care o avea in trecut.

Atunci cand intri intr-o relatie care se anunta a fi stabila si de lunga durata, criteriile sunt legate de sentimente si interese comune, desi situatia materiala ramane un criteriu de luat in seama. Dar, spre deosebire de bunica sau mama ta, probabil ca esti independenta financiar si aspiri spre o cariera care iti asigura un rol activ in relatia de cuplu.

Bunica se supara atunci cand aude ca v-ati mutat impreuna fara sa fi oficializat mai intai legatura, iar mama accepta cu greu noul tau statut. Locuitul in aceeasi casa este o proba foarte importanta pentru un cuplu modern, care este supus unor presiuni exterioare - sociale sau materiale - care nu existau in trecut. Relatiile stabile par mai nesigure astazi, cand „ispitele“ pandesc la tot pasul.

Dar chiar si ideea ca o relatie nu este pentru totdeauna si ca iti pot schimba optiunea garanteaza, intr-un fel sau altul, libertatea ta si sentimentul de securitate.

Daca ai avut ocazia sa afli, de la parintii tai, ce inseamna singuratatea in doi, cu siguranta vrei sa ai libertatea de a pune punct unei relatii care nu corespunde asteptarilor tale.

„Parintii mei au fost de-a dreptul socati atunci cand m-am mutat impreuna cu actualul meu sot, fara sa fi fost casatoriti. O perioada, aproape ca au rupt legatura cu mine - vorbeam foarte rar - si au refuzat sa vina in casa in care locuiam amandoi. Nu-mi venea sa cred ca parintii mei, care ma invatasera sa fiu independenta si sa aleg in cunostinta de cauza, puteau sa fie atat de obtuzi in gandire cand venea vorba de o optiune atat de importanta pentru mine.

Desi le-am explicat care sunt motivele pentru care am facut acest pas, multa vreme au considerat ca fusesem prost sfatuita de acel barbat. Cand i-am anuntat ca ne casatorim, au fost foarte ne-increzatori in viitorul nostru. Si acum imi mai spune mama ce mare greseala am facut“.
(Irina, 31 de ani)

Cand vine primul copil?
Procreerea, pusa la mare pret candva, si-a mai pierdut din valoare in ziua de azi. Numarul copiilor dintr-o familie este in continua scadere si rar mai auzi de familii care sa locuiasca la oras si sa aiba mai mult de trei copii. Cel mai frecvent, cuplurile de astazi au unul sau maxim doi copii.

Si momentul in care apare primul copil in familie s-a schimbat. Acum doua generatii, daca nu aparea un copil in primul an de casnicie, insemna ca exista o problema.

Azi, cuplurile isi traiesc perioada de idila pentru mai mult timp si amana momentul in care trebuie sa devina parinti.
Probabil ca si tu, din cauza studiilor sau a carierei, ai amanat momentul conceperii copilului. Dorinta de a avea ce sa-i oferi (ca stabilitate materiala), dar si nevoia de realizare profesionala te face sa „programezi“ aparitia copilului.

Cum e viata de zi cu zi in cuplu?
Amandoi munciti mult. Plecati dimineata si ajungeti seara acasa. Mancati in oras sau fiecare pe unde apuca, iar mesele luate impreuna devin un lux. Poate ca barbatii regreta vremurile in care erau asteptati acasa, cu mancarea aburind pe masa si papucii pregatiti langa fotoliul preferat. Dar femeile?

Ele au devenit, in mod recunoscut, o forta de munca atat de importanta, incat asteapta, in mod firesc, si un statut aparte, ca recompensa sociala.
Ai o cariera, muncesti la fel de mult ca si partenerul tau si poate chiar castigi mai bine. Acest lucru inseamna ca modul de impartire a responsabilitatilor si a dominantelor in cuplu este cu totul altul decat in trecut.

Nimeni nu se mai asteapta ca doar tu sa gatesti sau sa speli. Nu iti revine numai tie, ca in modelul traditional, grija pentru educatia si cresterea copiilor. Deciziile le luati impreuna si, de multe ori, rolul tau in viata sociala si profesionala a partenerului este mai mult decat cel de ajutor din umbra.

Dar petreceti foarte putina vreme impreuna. In timpul saptamanii aproape deloc, mai ales ca televizorul a devenit un mijloc de distractie universal si a urmari acelasi film, unul langa altul pe canapea, nu este tocmai ceea ce s-ar numi timp petrecut impreuna. Iesitul in oras cu propriul grup de prieteni este o alta libertate a cuplului modern, dar si un oarecare risc - apropierea emotionala de altcineva este foarte probabila, lucru care poate afecta relatia.

Mai raman week-end-urile, daca nu sunt ocupate de profesie sau alte obligatii sociale, si vacantele.
„Parintii mei ieseau in oras sau mergeau in vizita intotdeauna impreuna si destul de des. In afara de perioada de inceput, eu si sotul meu nu am mai avut timp de escapade in oras.

Avem amandoi joburi solicitante, care ne rapesc mult timp si sunt perioade cand fiecare sta peste program. Eu plec des in week-end, in interes profesional. Putinul timp liber care ne ramane il dedicam fiului nostru. As vrea sa fim mai mult timp impreuna, numai noi doi, dar nu gasesc solutii. Uneori mi se pare ca nu mai avem timp sa ne spunem ce simtim cu adevarat!

Mi-e teama ca ne vom indeparta unul de celalalt!

Definitia si clasificarea familiei
Alaturi de scoala si organizatiile de tineret, familia este unul din factorii care se preocupa de educatia omului. De educatia oamenilor se ocupa si alte persoane, institutii si organizatii sociale, dar influentele educative exercitate de acestea sunt mai putin organizate decat cele ale familiei, scolii si organizatiilor de tineret.
Familia exercita o influenta deosebit de adanca asupra copiilor. O mare parte dintre cunostintele despre natura, societate, deprinderile igienice, obisnuintele de comportament, elevul le datoreaza educatiei primite in familie. (Utilizarea in limbajul comun a expresiei: "A avea cei sapte ani de acasa").
Din perspectiva sociologica, familia este institutia fundamentala in toate societatile. Familia este un "grup social relativ permanent de indivizi legati intre ei prin origine, casatorie sau adoptiune". In societatea romaneasca, suntem familiarizati cu anumite versiuni ale familiei: familia nucleu si familia extinsa. Mai exista si un al trei-lea tip de familie, familia poligama.
Familia nucleu (nucleara) - "consta in doi adulti de sex opus care intretin o relatie sexuala aprobata de societate, impreuna cu proprii lor copii sau adoptati".
Familia nucleu poate fi de doua feluri: de orientare si de procreare.
Familia nucleara de orientare este familia in care ne nastem si in care ocupam statutul de copil.
Familia nucleara de procreare este familia pe care o cream prin casatorie si obtinem statutul de adult.
Familia extinsa (cosangvina) - "consta din doua sau mai multe familii nucleare unite prin legatura parinte-copil, care include legaturile intre frati si surori".

Factori ce influenteaza educatia in cadrul familiei
In cadrul familiei moderne se produc unele mutatii, care consta in inlocuirea familiei formata din trei generatii cu familia formata din doua generatii. De aici putem conclude ca bunicii participa din ce in ce mai putin la educatia nepotilor.
Alte influente sociale pot fi considerate migratia de la sat la oras si urbanizarea satelor. Astfel cresc posibilitatile de folosire a mijloacelor audio-vizuale, contactul cu tehnica, preocuparile culturale si sportive, si rezulta o schimbare in mentalitatea familiei.
Nivelul de trai scazut obliga ambii parinti sa isi gaseasca cel putin un loc de munca pentru a putea asigura un trai decent copiilor. In asemenea conditii supravegherea copiilor este limitata, sau este incredintata altor persoane sau institutii sociale (ex: cresa, gradinita, etc).
Un caz aparte il constituie familiile in care unul dintre parinti este somer. Implicit, celalalt parinte se ocupa mai mult de copii, dar problema majora a acestei familii este asigurarea celor necesare pentru un trai modest.
Situatia familiilor in care ambii parinti sunt fara loc de munca este critica, deoarece cu doua ajutoare de somaj de abia se poate asigura hrana, neputandu-se vorbi nici macar despre un trai modest.

SARCINILE FAMILIEI IN EDUCATIA COPIILOR
Rolul familiei este foarte important in dezvoltarea copilului, din urmatoarele puncte de vedere :
1. Fizic
2. Intelectual
3. Moral
4. Estetic

1. Familia se preocupa de dezvoltarea fizica a copiilor. Ea asigura hrana si imbracamintea copiilor, ii fereste de pericole, le lasa timp de joaca, le creaza conditii cat mai bune de odihna si se ingrijeste de sanatatea lor. Un regim rational de viata nu poate avea decat urmari pozitive asupra dezvoltarii sale fizice. Familia ii formeaza copilului primele deprinderi de igiena personala si sociala si il obisnuieste sa utilizeze factorii naturali (apa, aerul, soarele) pentru bunastarea organismului. In perioada pubertatii, schimbarile fiziologice produse in organism pun probleme noi pentru dezvoltarea fizica a copilului; prin indrumari perseverente si afectuoase, prin modificarea regimului de odihna, prin crearea unor noi deprinderi igienice, familia le va putea rezolva la timpul potrivit.

2. Dezvoltarea intelectuala. In cadrul familiei copilul isi insuseste limbajul. Volumul, precizia vocabularului si corectitudinea exprimarii copilului depind de munca depusa de parinti in aceasta directie.
Ca prim factor educativ, familia ofera copilului aproximativ 90% din cunostintele uzuale (ex: despre plante, animale, ocupatiile oamenilor, obiecte casnice etc.). Familia se preocupa si de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. Ea le dezvolta spiritul de observatie, memoria si gandirea. Parintii incearca sa explice copiilor sensul unor fenomene si obiecte pentru a le putea intelege.
Copiii pun cele mai multe intrebari in jurul varstei de 3-6 ani, iar parintii ii ajuta sa-ti insuseasca un numar mare de cunostinte, raspunzand cat se poate de corect si exact.
In perioada scolara mica, familia vine in sprijinul scolii, sustinand "gustul de citit" al elevilor. Cel mai important este stimularea curiozitatii copilului de a citi, prin cumpararea unor carti care sa puna bazele unei mici biblioteci.
In preadolescenta este posibila o deviere de la subiectele strict legate de scoala sau indicate varstei fragede; astfel, datoria parintilor este de a indruma copilul sa citeasca ceea ce corespunde varstei sale. Dorinta de lectura poate deveni excesiva, copilul sacrificand astfel orele de somn.
Copilul obtine rezultatele scolare in functie de modul in care parintii se implica in procesul de invatare. Parintii trebuie sa-i asigure copilului cele necesare studiului: rechizite scolare, carti de lectura, manuale scolare etc., cat si niste conditii bune de munca: un birou, un computer si nu in ultimul rand liniste pentru a se putea concentra. Parintii trebuie sa-si ajute copiii la invatatura; ajutorul trebuie limitat la o indrumare sau sprijin, nefiind indicat sa efectueze temele copiilor. Cu timpul, parintii se vor limita la controlarea temelor de casa si a carnetului de note. Deci, atitudinea parintilor trebuie sa fie una de mijloc: sa nu-l ajute prea mult pe copil, dar nici sa nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.

3. Educatia morala a copiilor. In familie se formeaza cele mai importante deprinderi de comportamant: respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, decenta in vorbire si atitudini, ordinea, cumpatarea, grija fata de lucrurile incredintate. In realizarea acestor sarcini, modelul parental ajuta cel mai mult; parintele este un exemplu pentru copil. Parintii le spun copiilor ce e bine si ce e rau, ce e drept si ce e nedrept, ce e frumos si ce e urat in comportamente. Aceste notiuni il ajuta pe copil sa se orienteze in evaluarea comportamentului sau si a celor din jur. Tot in sens moral, familia il indruma sa fie sociabil, sa fie un bun coleg si prieten.